vineri, 23 septembrie 2016

† Duminica a 26-a de peste an (C): «Săraci bogați!» [25 septembrie 2016]

Bogatul și Lazăr cel sărac (Lc 16,19-31).

Evanghelia Luca 16,19-31: În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi petrecea în fiecare zi cu mare fast; la poarta lui zăcea un sărac cu numele de Lazăr, plin de bube: el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba, mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată, şi nici de acolo să treacă la noi». El a zis: «Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Omilie


În prima lectură biblică din această duminică, am auzit vocea profetului Amos. El are cuvinte foarte aspre împotriva nepăsării nesăbuite a unei clici de canalii. Denunţă responsabilii care sunt orbiți de bogăţie şi de privilegiile lor. De fapt, ei au devenit incapabili de a vedea situaţia deteriorării din ţara lor. Sunt închiși în locurile lor puse în siguranță; profită de toate comoditățile posibile. Nu-și imaginează de căderea lor vine curând.


Ceea ce profetul le reproșează este că au uitat de Domnul şi de exigențele dreptății. Aceasta uitare de Dumnezeu dă naștere la o irosire, greu de suportat, a averilor ţării în folosul unei mici bande şi în detrimentul maselor de ţărani şi meşteşugari. Dacă Amos ar reveni, imaginați-vă ce ar spune: ar denunța risipa care este o palmă pentru lumea noastră şi a societăţii noastre. Atunci când ştim că 1% dintre locuitorii planetei posedă 48% din patrimoniul mondial, nu este tolerabil.


În Evanghelie, auzim cum Isus ne spune o parabolă destinată să ne facă să reflectăm. El ne vorbeşte despre o realitate care este la îndemână tuturor şi care este sub ochii noştri în fiecare zi: pe de o parte cei săraci sunt din ce în ce mai săraci și alții bogați din ce în ce mai bogați; pe de o partea sunt cei care au prea mult şi care nu ştiu ce să facă din ceea ce posedă, pe de altă parte sunt cei care nu mai au acces la îngrijire şi care nu au mijloace pentru a-și procura minimum vital spre a supravieţui; totdeauna deci mai puţin, iar alții reuşesc să dobândească mereu tot mai mult.
 
Iată o situație bine cunoscută: vorbim în fiecare zi; se denunţă, dar tot așa continua. Există astăzi mii de oameni bogaţi „care poartă veșminte de lux şi fac petreceri cu mare fast în fiecare zi”. La uşa lor, să află milioane de Lazăr care ar vrea să se sature cu ceea ce cade de la masa bogatului. Cum să nu te gândești la toți acești oameni, la aceste femei și la acești copii care au trebuit să fugă din ţara lor din cauza războiului! Au pierdut totul și se regăsesc în cea mai mare nesiguranță.
 
Acest lucru nu înseamnă că bogăţia este un rău. În timpul lui Isus, era considerată un semn de bunăvoință din partea lui Dumnezeu. Păcatul bogatului nu este de a fi bogat. Că Isus le-a reproșat, este că nu vedeau pe săraci. Ei văd doar pe cei bogaţi; nu se văd decât pe ei înşişi. Sunt prea ocupați de a se îmbogăți; nu vor să piardă timpul cu grija pentru cei săraci. Se prăbușesc în orbirea lor, dar și în indiferenţa față de cei săraci. Ceea ce cauzează pierderea celor bogaţii este inima lor devenită un deşert de umanitate.
 
Această evanghelie se adresează și nouă tuturor. Fără îndoială, nu suntem dintre cei care sunt foarte bogați, dar nu sunt printre cei mai săraci din lume. În această zi, Cristos vă invită pentru a ne deschide ochii și inimile noastre. Asistența Catolică [Le Secours Catholique], CCFD Terre solidaire şi multe alte organizații ne reamintesc despre necesitatea de a ne schimba obiceiurile noastre pentru ca cei săraci să poată ieşi din mizeria lor.
 
În a doua lectură, sfântul Paul ne spune că vom fi judecaţi după acţiunile noastre. Prin discipolul său Timotei, se adresează unuia fiecăruia dintre noi. Ne invită să păstrăm porunca Domnului. Este vorba de a trăi „în credinţă şi în iubirea, în statornicie și în blândeţe”. Discipolii sunt chemaţi să lupte „lupta cea bună” şi „să cucerească Viaţa Veşnică”. Împărăția divină va veni deja în această luptă.
 
Iată chemările lui Amos, Isus și Paul. Nu există mijloc pentru a ne elibera de toropeala noastră. Mass-media (ziarele, radio, televiziunea, internetul) ne dă mijloacele de informație. Săraci cerșesc. Multe organizaţii de solidaritate cheamă să participe la această luptă împotriva sărăciei. Şi să nu uităm să ascultăm pe „Moise şi profeții” şi mai ales Evangheliile. Prin ele, Dumnezeu ne vorbeşte. Ne reaminteşte că bogaţi şi săraci sunt copiii săi preaiubiți. Isus a mers spre unii şi spre alţii pentru a umple golul care ne separă.
 
Euharistia care ne reunește ne anunţă o lume în nu mai sunt săraci. În această lume nouă, toți, bogaţii şi săracii se vor afla la aceeaşi masă; vor împărtăşi ceea ce au. Nimeni nu va duce lipsă de nimic. Toți vor intra la sărbătoare. Lumea pe care Euharistia ne o anunţă este aceea pe care Cristos a venit să o instaureze. Să-i aducem mulțumiri și să-l ascultăm.

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org).

joi, 22 septembrie 2016

Călugăr



 
Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevarul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost haituiţi,
Au fost ofensaţi,
Dar călugării au totuşi
O oarecare liberă trecere
La vamile cerului.

Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de răşină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc şi să-ţi spun.

Voi gasi-o chiar dacă
Nu e în evidenţa primăriei din Mîneciu
O voi gasi-o după miros,
După mirosul morţilor
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.

O voi gasi-o şi voi veni
Să-ţi spun ce rău e pe pământ
Să-ţi spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptate a ieşit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.

Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreaţii şi examene,
Ore de clasă nu mai sunt,
Bătrânii sunt puşi la zid
Sub nişte taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevoinţei generale.

În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Şi nu mai ştim pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le considera inutile
Şi ne reproşează nouă
Că facem lucruri inutile.

Dar, în fine Doamne, primeşte-mă în audienţă
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mânăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fi bun şi primeşte-mă
Că, alttel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de răşină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă şi ascultă-mă
La ora când mânăstirea ta
Cu 5 continente
Şi cu 4 miliarde de prăpădiţi
Instalează ultimele arme
În clopotniţă!
 
de Adrian Păunescu

miercuri, 21 septembrie 2016

Te-ai chemat odata Levi [Sfântul Matei]


Chemarea sfântului Matei - de Caravaggio (1599-1600)

Te-ai chemat odată Levi; împilându-i fără milă
Pe săraci, făceai o muncă necinstită, dar utilă.
Convertirea ta la Domnul pentru toți e garanție
Că părtași la îndurare noi vom fi asemeni ție.

La biroul tău de vameș șezi și banii strânși îi numeri,
Când Cristos la tine vine și te bate-ncet pe umeri.
Trei cuvinte doar îți spune; să-l urmezi, atât îți cere,
Și renunți la bani, la toate, ca să-ți faci în cer avere.

Îl urmezi cu-nsuflețire pe Cristos care te cheamă
Să-i primești învățătura și s-o predici fără teamă;
Te transformă-n întregime, chiar și numele ți-l schimbă,
Foc în inimă îți pune, foc în minte, foc pe limbă.

Stând alături de Mesia ce din David se coboară,
Te-ai gândit să scrii o carte ce-o păstrăm ca pe-o comoară;
Tot ce-ai scris tu despre Domnul: fapte, gesturi și cuvinte,
E o hrană minunată pentru suflet, pentru minte.

Ai adus un număr mare de popoare și de rase
La Cristos, din întuneric la lumina lui atrase.
Moartea-ți este cum oricine clar putea să o prevadă,
Sângeroasă; pentru Domnul, mori martir, răpus de spadă.

Tu, apostolul iubirii, azi în rând cu toți salvații,
Mucenicul, dăruitul cu divine inspirații,
Ne adună laolaltă sus, în locul de răsplată,
Unde-i cântec de mărire, bucurie nesecată. Amin.


(sursă: http://www.ercis.ro/liturgie/breviar.asp).

marți, 20 septembrie 2016

Vizita sfântului părinte papa Francisc la Assisi (20 septembrie 2016)



Întâlnirea de acum are loc la 30 de ani de la Întâlnirea interreligioasă pentru pace, convocată la Assisi de către sfântul papă Ioan Paul al II-lea, la 27 septembrie 1986.

Vizita Sfântului Părinte papa Francisc la Assisi

pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru pace

„Sete de pace. Religii și culturi în dialog”

20 septembrie 2016

În data de 20 septembrie 2016, Sfântul Părinte Papa Francisc va participa la Assisi la încheierea întâlnirii interreligioase intitulate „Sete de pace. Religii și culturi în dialog”. Această întâlnire, promovată de Comunitatea „Sant’Egidio” în colaborare cu comunitățile franciscane din Assisi, va culmina cu o Zi Mondială de Rugăciune Pentru Pace. La această Zi de rugăciune vor lua parte Sanctitatea Sa Bartolomeu I - Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, un reprezentant musulman, Excelența Sa Justin Welby - Arhiepiscop de Canterbury, Sanctitatea Sa Efrem al II-lea - Patriarhul siro-ortodox al Antiohiei, un reprezentant al comunităţii ebraice, precum și Capul suprem al şcolii Tendai (Japonia).

 
Evenimentul „Sete de pace. Religii și culturi în dialog”, care se va desfășura la Assisi în perioada 18-20 septembrie a.c., va reuni peste 400 de lideri religioși și politici, precum și oameni de cultură din lumea întreagă. Din România vor lua cuvântul: PS Virgil Bercea - Episcop al Eparhiei de Oradea Mare, reprezentant al Bisericii Catolice din România, ÎPS Serafim - Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, și ÎPS Ioan - Mitropolitul Banatului, reprezentanți ai Patriarhiei Ortodoxe Române. De asemenea, vor interveni și șase deținători ai Premiului Nobel pentru Pace: Mairead Maguire - Premiul Nobel pentru pace în 1976; Lech Walesa - Premiul Nobel pentru pace în 1983; Jody Williams - Premiul Nobel pentru pace în 1997; Tawakkul Karman - Premiul Nobel pentru pace în 2011; Hassine Abassi și Amer Meherzi - Premiul Nobel pentru pace în 2015.

 
Întâlnirea de acum are loc la 30 de ani de la Întâlnirea interreligioasă pentru pace, convocată la Assisi de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, la 27 septembrie 1986.

 
Spune pr. Francisc Ungureanu – Secretar general al Conferinței Episcopilor din România în scrisoarea sa din București, nr. 126/16,09.2016.
 
Programul este următorul:


11.30 – Papa Francisc sosește la Conventul franciscan din Assisi

Sfântul Părinte este primit de:

– Pr. Mauro Gambetti, Custodele Conventului franciscan din Assisi

– Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului

– un reprezentant musulman

– Excelența Sa Justin Welby, arhiepiscop de Canterbury

  Sanctitatea Sa Efrem al II-lea, Patriarhul siro-ortodox al Antiohiei

– un reprezentant al comunităţii ebraice

– Capul suprem al Tendai (Japonia)

Toţi împreună merg la Chiostro Sixt al IV-lea, unde sunt reuniţi reprezentanţii Bisericilor şi religiilor lumii, precum şi episcopii catolici din regiunea italiană Umbria.
          
12.00 – Sfântul Părinte salută pe fiecare reprezentant în parte        

13.00 – Prânzul comun în sufrageria Conventului franciscan, la care participă şi câteva victime ale războiului;

– Domnul Marco Impagliazzo, preşedintele Comunităţii Sant’Egidio, aminteşte cea de a XXV-a aniversare a Sanctităţii Sale Bartolomeu I ca Patriarh Ecumenic;    

15.15 – Sfântul Părinte întâlneşte în particular pe:

– Sanctitatea Sa Bartolomeu I

– un reprezentant musulman

– Excelenţa Sa Arhiepiscopul Justin Welby

– Sanctitatea Sa Patriarhul Efrem al II-lea

– un reprezentant al comunităţii ebraice           
 
16.00 – În diferite locuri din localitate au loc momente de rugăciune pentru pace

 
La Bazilica inferioară a Sfântului Francisc


Rugăciune ecumenică a creştinilor
      
17.00 – După rugăciune, toţi participanţii ies din Bazilica inferioară şi se întâlnesc în Piaţa Sfântul Francisc cu reprezentanţii celorlalte religii, care s-au rugat în diferite locuri din localitate  

17.15 – Piața Sfântul Francisc

Ceremonia de încheiere

• Salutul Excelenței Sale mons. Domenico Sorrentino, arhiepiscop de Assisi

• Mesaje:

– o mărturie a unei victime de război

– Patriarhul Bartolomeu I

– un reprezentant musulman

– un reprezentant al comunităţii ebraice

– călugărul budist japonez

– prof. Andrea Riccardi, fondator al Comunității Sant’Egidio

• Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc

• Citirea Apelului la pace, care va fi încredințat copiilor din diferite națiuni

• Moment de tăcere pentru victimele de război

• Semnarea Apelului la pace și aprinderea a două candelabre.

luni, 19 septembrie 2016

Se repetă miracolul sângelui sfântului Ianuariu din Napoli (19 septembrie 2016)


S-a repetat miracolul sângelui sfântului Ianuariu din Napoli. Anunțul lichefierii sângelui sfântului Ianuariu a fost dat la 10:38 în dimineața zilei de 19 septembrie 2016, ziua sfântului Ianuariu, de cardinalul Crescenzio Sepe și a fost aplaudat de mulțimea care s-a adunat în Domul din Napoli în primele ore de dimineață. Repetarea miracolului este citită ca un semn bun pentru cetățenii Napolului și a întregii regiuni Campania. Miracolul se întâmplă de trei ori: în 19 septembrie, ziua sfântului Ianuariu, în sâmbăta care precede prima duminică din mai și în 16 decembrie.
 
Sfântul Ianuariu, episcop şi martir
 
Sfinţii Ianuariu, Festus, Desideriu, Sossu, Procul, Eutichet şi Acuţiu, cu privire la care avem Passiones destul de posterioare, par să-şi fi vărsat sângele pentru Cristos la începutul secolului al IV-lea. Într-o scurtă notă hagiografică a Liturgiei orelor se citeşte într-adevăr că Ianuariu, „episcop de Benevento, a suferit martiriul la Napoli, împreună cu însoţitorii săi, în timpul persecuţiei lui Diocleţian”. Episcopi de Benevent cu acest nume sunt cel puţin doi: sfântul Ianuariu, martirizat în anul 305, şi sfântul Ianuariu al II-lea, care în anul 342 a participat la conciliul din Sardica. Acesta din urmă, persecutat de arieni pentru adeziunea sa faţă de credinţa de la Niceea, ar fi fost venerat ca martir. Dar cea mai mare parte dintre istorici sunt înclinaţi să-l identifice pe patronul oraşului Napoli cu primul, sau mai bine cu un martir napolitan din Pozzuoli. Condamnat „ad bestias” în amfiteatrul din Pozzuoli, împreună cu tovarăşii de credinţă, din cauza întârzierii unui judecător, ar fi fost decapitat şi nu dat ca hrană fiarelor pentru distracţia gratuită şi macabră a păgânilor.
 
După mai bine de un secol, în anul 432, cu ocazia mutării relicvelor de la Pozzuoli la Napoli, o femeie ar fi încredinţat episcopului Ioan două vase conţinând sângele închegat al sfântului Ianuariu. Drept garanţie a afirmaţiei femeii sângele s-a lichefiat în faţa ochilor episcopului şi a unei mari mulţimi de credincioşi. Evenimentul singular de atunci se repetă în mod constant în fiecare an în anumite zile, adică în sâmbăta care precede prima duminică din mai şi în cele opt zile succesive; la 16 decembrie şi la 19 septembrie şi pe toată durata octavei celebrărilor în cinstea sa.
 
Fenomenul se verifică şi la date variabile şi din aceasta mulţi cinstitori ai sfântului deduc diferite prevestiri, favorabile sau nefavorabile. Mărturiile acestui fenomen încep din anul 1329 şi sunt atât de numeroase şi concordante, încât nu pot fi puse la îndoială.
 
Minunea, pentru că aşa este şi pentru ştiinţă, merită admiraţia afectuoasă cu care este urmărită de către întreaga populaţie napoletană. Devoţiunea sinceră a napoletanilor faţă de acest martir, puţin identificabil din punct de vedere istoric, a făcut în aşa fel ca amintirea sfântului Ianuariu, celebrată liturgic deja din anul 1586, să fie păstrată în noul calendar. Pentru că fenomenului îi lipseşte o explicaţie naturală, nedepinzând nici de temperatură, nici de ambient, putem oricum să-i atribuim semnificaţia simbolică de mărturie vie a sângelui tuturor martirilor din viaţa Bisericii, născută din sângele primei victime, Cristos răstignit.
 
(Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei de Edizioni Paoline, 1978; traducere de pr. Iosif Agiurgioaei; sursă:http://www.ercis.ro/liturgie/sfantzi.asp).
 

duminică, 18 septembrie 2016

Andrò a vederla un di [Voi merge într-o zi]


 



1. Andrò a vederla un dì,
in cielo patria mia,
andrò a veder Maria,
mia gioia e mio amor.

Rit. Al cielo, al cielo, al ciel!

2. Andrò a vederla un dì,
è il grido di speranza,
che infondemi costanza
nel viaggio e fra i dolor. Rit.

3. Andrò a vederla un dì,
lasciando questo esilio;
le poserò qual figlio
il capo sopra il cuor. Rit.

4. Andrò a vederla un dì,
le andrò vicino al trono,
ad ottenere in dono
un serto di splendor. Rit.


Canto religioso mariano composto nel 1853 dal padre Marista Pietro Janin (Montluel 1824-Sydney 1899) con il titolo originale "Un radieux espoir" (Un radioso futuro), in seguito sostituito da "J'irais la voir, un jour" (Andrò a vederla un dì). Nel 1852 Padre Janin entra a far parte della congregazione religiosa "La Società di Maria", nata in Francia nella zona di Lione nella prima metà dell'Ottocento; dopo essere guarito da una grave malattia compone questo canto di ringraziamento. Il testo parla dell'incontro con Maria in paradiso, dopo la morte.
 
Partituri:
http://www.cantoeprego.it/index.php?p_fu=vedo&p_cla=c&p_nu=0379&p_so=11&p_ti=Andro'%20a%20vederla%20un%20di'


Voi merge într-o zi

Voi merge într-o zi
S-o văd în ceruri sus,
Pe Maica lui Isus,
Şi fericit voi fi.

Refren:
La cer, la cer, la cer,
Voi merge într-o zi.
La cer, la cer, la cer,
Şi fericit voi fi.

Voi merge într-o zi
Să mă unesc cu dor,
Cu-al îngerilor cor,
Spre a o preamări.

Voi merge într-o zi,
Ce cu-nfocare aştept,
La-l Mamei mele piept,
Să mă pot odihni.
 
Voi merge într-o zi,
Aceasta-mi dă puteri;
În valea de dureri
Ca să mai pot trăi.
 
Voi merge într-o zi
Şi-n cer, în sfânt lăcaş;
De slava ei părtaş,
În veci şi eu voi fi.

vineri, 16 septembrie 2016

† Duminica a 25-a de peste an (C): «Dumnezeu sau banii… Dumnezeu și banii?» [18 septembrie 2016]

Administratorul necinstit...
Evanghelia Luca 16,1-13: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!» Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?» Acesta i-a spus: «Cu o sută de baţi de untdelemn». El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!» După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?» Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu». El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!» Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mai mari. Şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari. Deci, dacă voi nu aţi fost credincioşi cu mamona nedreaptă, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie? Şi dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia străină, cine v-o va da pe a voastră? Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei”.
 
Omilie
 
Liturgia din această duminică începe cu o proclamaţie puternică din profetul Amos. El abordează dur dezordinile, inegalitățile şi exploatările celor săraci. Amos care a fost  crescător de vite, știa bine ce înseamnă îmbogățirea bogat în detrimentul celor săraci. El denunţă înșelătoria asupra mărfurilor. Nu este tolerabil când se profită de dependenţa celui slabi pentru a-i exploata și mai mult. Nu pentru a ajunge aici a făcut Dumnezeu alianță cu poporul său. Printre oprimați și exploatați este lovit Dumnezeu.
 
Amos nu mai este aici, dar mesajul lui este de mai mare de actualitate oricând: în 2016, mai mult de jumătate din patrimoniul mondial este deţinut unul la sută din populaţie. Şi ce să mai spunem despre escrocheriile de toate genurile, înşelăciunile,  fraudă de pe internet? Dacă Amos era aici, ar fi denunțat sclavia actuală: bărbaţi, femei şi chiar copii lucrând timp de ore pentru a câştiga abia suficient pentru a mânca. Când cumpărăm produse astfel fabricate, participăm la această nedreptate. Este urgent ca să ascultăm chemarea lui Amos la construirea unei lumi mai drepte şi mai fraterne.
 
În a doua lectură, avem mărturia sfântul Paul. Amărăciune în câştig, chiar nu este problema sa. Dimpotrivă, s-a pus în slujirea credinţei şi a adevărului. Anunță un Dumnezeu care să vrea mântuirea tuturor oamenilor. Isus a murit pentru toți, inclusiv pentru cei care au responsabilităţi politice. Paul cere să se facă rugăciuni pentru toţi oamenii şi mai ales pentru responsabilii societății: să faciliteze un climat de pace şi demnitate pe care lumea de astăzi are nevoie. Adevărata rugăciune este a vorbi cu Dumnezeu despre proiectul său, este a intra în proiectul său şi de a ne impregna cu el. Cu el, devenim capabili să răspândim vestea cea bună ca o urmă lăsată. Momentul cel mai important este liturghia de duminică. Poate fi comparată cu o mare întâlnire de șantier: șantierul Împărăţiei lui Dumnezeu. Dacă vrem să fim credincioşi Învățătorului, prezenţa noastră este absolut necesară.
 
Ca răspuns la aceste două lecturi, Evanghelia ne arată cum să facem un pas mai departe pe calea convertirii. Avem în vedere cei care se îndepărtează de la lege pentru a le creşte profiturile în detrimentul celor săraci. Ori, iată, că Evanghelia ne vorbeşte despre administratorul necinstit care a înşelat calculul. Este înlăturat pentru o abatere foarte gravă. Mâine, va fi pe străzi, cu buzunare goale. Va trebui să reflecteze foarte repede la cea mai buna soluție. Atunci se decide să reducă din datoriile debitorilor stăpânului său.
 
Istoricii ne învață că acest lucru nu este decât o înşelătorie în plus. Reducând  datoriile, administratorul nu a scos din resursele stăpânului său, dar a scos din propriul câștig. Stăpânul l-a lăudat pentru că acest administrator a înţeles că este mai bine să piardă banii săi decât să-și piardă prietenii. Cristos vrea ca „fiii luminii” să fie la fel de abili astfel încât banii să servească spre binele tuturor. Multe lucruri se vor schimba în ziua în care vom dedica cât mai multă inteligență pentru a inventa soluţii de pace, dreptate şi fraternitate decât cei care se gândesc numai banii lor.
 
„Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă”. Sfânta Tereza de Calcutta a înţeles acest mesaj: acești prieteni sunt cei mai săraci dintre săraci, nevoiaşi, marginalizați. Prin ei, Isus este aici. De fiecare dată când noi ne punem în slujirea lor, pe el îl servim. Principala prietenie pe care trebuie să o căutăm este aceea a lui Dumnezeu. Este bogăţia noastră supremă, care ne va permite să fim primiți „în corturile veşnice”.
 
Într-o zi, ne va pune întrebarea: ce ai făcut din bunurile tale? Este o întrebare înspăimântătoare, dar și o veste bună pentru cei care vor înţelege totul. În ochii lui Dumnezeu, există doar un singur mod de a pune banii şi bunurile noastre spirituale: acela de a le împărți din iubire pentru el. Atunci când va trebui să cont de vieţile noastre, vom avea mulţi prieteni, săraci, bolnavi, excluși... Ei sunt acolo pentru a ne primi în lăcașurile veșnice.
 
În această zi, să-l implorăm pe Domnul: „Tu care ești Lumina, tu care ești Iubirea, pune în întuneric nostru Duhul tău de iubire”. Amin.

 

 
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă: