marți, 18 decembrie 2012

Naşterea Domnului (The Nativity Story - film 2006)

 
 
O călătorie spre originea celei mai mari povesti a istoriei, Povestea nativităţii, este gata să apară pentru prima dată pe marile ecrane, datorită unui eveniment cinematografic major.

Povestea nativităţii, produsă de New Line Cinema, narează călătoria extrem de solicitantă a doi oameni, Maria şi Iosif, o sarcină miraculoasă şi naşterea lui Isus, care va schimba realmente cursul istoriei. Dramaticul şi incitantul film urmăreşte călătoria plină de pericole a unui cuplu de tineri care sunt nevoiţi să-şi părăsească casa din Nazaret pentru a ajunge în Betleem, străvechea casă a lui Iosif, ca să participe la recensământul ordonat de Regele Irod. Este o călătorie de peste 100 de mile, străbătând locuri înşelătoare, cu atât mai dificile cu cât Maria este însărcinată în luna a noua.

New Line Cinema prezintă o producţie Temple Hill, Povestea nativităţii, în care joacă Keisha Castle-Hughes în rolul Mariei, pe Oscar Isaac în rolul lui Iosif şi pe nominalizata la Premiul Academiei, Shohreh Aghdashloo în rolul Elisabetei, mama lui Ioan Botezătorul.

Povestea nativităţii poate fi găsită ca atare în Evanghelia după Matei şi Evanghelia după Luca din Noul Testament. Începe spre sfârşitul epocii dintre cele două testamente – care durează cam 100 de ani, între domnia lui Iuda Maccabeul şi naşterea lui Isus Cristos.

Povestea debutează cu Regele Irod (regele Iudeei în timpul domniei lui Cezar Augustus) şi frica sa de profeţia din Vechiul Testament, care îl anunţă pe Mesia. Înspăimântat că îşi va pierde regatul, acesta ordonă infamul masacru al inocenţilor – uciderea tuturor pruncilor de sex masculin mai mici de doi ani, din oraşul Betleem.

Mergând pe urma acestei profeţii, filmul se întoarce înapoi cu un an, la marele Templu din Ierusalim, unde Zaharia, un preot pios, are o viziune de la Dumnezeu care îl anunţă cum că soţia sa „îi va naşte un fiu care va deveni profet, pregătind calea Domnului”. Dat fiind că soţia lui Zaharia a trecut de vârsta la care poate avea copii, acesta îşi exprimă necredinţa şi este lovit de muţenie.

Între timp, în Nazaret, un orăşel oprimat de practicile de impozitare devastatoare ale Regelui Irod, adolescenta Maria este informată de părinţii săi cum că i-au aranjat căsătoria cu Iosif. Deprimată de ideea de a se căsători cu „un bărbat pe care de abia îl ştie, şi pe care nu îl iubeşte”, Maria se refugiază într-o veche livadă de măslini pentru a-şi aduna gândurile. Acolo, este vizitată de îngerul Gabriel, care îi spune că a fost aleasă de Dumnezeu să-i poarte în pântece fiul, pe care să îl numească Isus, şi că acesta va fi Salvatorul poporului său. Maria acceptă această idee, însă este copleşită de această bună-vestire şi nu are nici cea mai mică idee cum să le-o împărtăşească părinţilor săi.

Înapoi în Ierusalim, regele Irod începe să se înfricoşeze auzind de o profeţie conform căreia va apărea în curând un nou rege. Irod ordonă trupelor sale să ucidă pe oricine ar putea fi „acest om puternic, acest Mesia”.

În Persia, un alt grup de oameni urmăreşte profeţia, însă cu multă emoţie. Cei trei magi – Melchior, savantul, Gaspar, scepticul traducător şi Baltazar, astronomul etiopian – au cercetat documentele străvechi şi cred că e pe punctul de a avea loc un eveniment ceresc (ceea ce noi numim astăzi convergentă planetară), care va semnala naşterea lui Mesia. Melchior îşi convinge tovarăşii să pornească în lunga călătorie spre Iudeea, pe urmele „stelei”.

Între timp, în Nazaret, Maria, în efortul de a-şi înţelege situaţia, merge în vizită la verişoara ei Elisabeta, promiţându-le părinţilor ei că se va întoarce până la recoltat. Maria se simte uşurată că ceea ce i-a spus Gabriel este adevărat: Elisabeta este şi ea însărcinată în chip miraculos, dată fiind vârsta sa înaintată. Elisabeta o încurajează pe Maria şi îi împărtăşeşte bucuria. După naşterea lui Ioan Botezătorul, în urma căreia Zaharia îşi recapătă capacitatea de a vorbi, Maria este pregătită, emoţional vorbind, să se întoarcă în Nazaret.

Întoarcerea acasă este însă prea puţin primitoare: pe când se dă jos din căruţă în centrul oraşului Nazaret, i se deschide haina şi se vede clar că este însărcinată. Este dispreţuită de localnici şi o aşteaptă o confruntare dificilă cu Iosif şi cu părinţii ei, care nu o cred: „Ţi-a spus-o un înger? Că o să porţi în pântece pe Fiul lui Dumnezeu?” În noaptea următoare, Iosif are un vis în care este vizitat de îngerul Gabriel, care îi confirmă povestea Mariei. Iosif îi spune Mariei că o va sprijini, indiferent de ceea ce spun alţii: „Eşti soţia mea, sunt soţul tău. Aceasta este tot ceea ce trebuie să se ştie”. Este prima dată când Maria începe să realizeze că Iosif este, aşa cum a spus mama ei, „un om bun, un bărbat puternic”.

La scurt timp după aceea, în urma unui decret venit de la Roma, regele Irod ordonă tuturor să se întoarcă în oraşul în care s-au născut în vederea unui recensământ, crezând că prin această manevră ingenioasă va reuşi să-l descopere pe Mesia. Aceasta îi obligă pe Maria şi pe Iosif să înceapă o lungă călătorie spre oraşul natal al acestuia, Betleem. Străbătând trecători periculoase prin munţi, râuri care curg cu repeziciune şi deserturi golaşe, Iosif merge pe jos întreg drumul, făcând tot ce-i stă în puteri să-şi respecte promisiunea făcută părinţilor Mariei: „Vă voi proteja fiica şi copilul, cu întreaga-mi fiinţă”. Aprecierea pe care i-o arată Maria devine din ce în ce mai puternică.

Maria şi Iosif străbat Ierusalimul fără să fie depistaţi de soldaţii lui Irod, însă magii, în vestmintele lor somptuoase din mătase şi pe cămilele lor pline de ornamente sunt observaţi de soldaţi şi obligaţi să „ia cina” cu Regele. Acesta îi seduce printr-o masă bogată şi discută cu ei despre naşterea care urmează să aibă loc. Irod îi „încurajează” să găsească băiatul şi să se întoarcă apoi la el ca să-l înştiinţeze unde se află acesta, astfel încât „să poată şi el să i se închine”.

Maria şi Iosif ajung în Betleem exact când pe aceasta o apucă durerile facerii, însă nu găsesc nici un han şi nici o cameră. În cele din urmă, un păstor îi lasă să-i folosească staulul şi Isus se naşte în această grotă. În momentul în care se naşte, planetele formează un sir, creând impresia unei „stele” extrem de strălucitoare – un eveniment ceresc văzut de toată lumea – printre care şi de păstorii de pe câmp, care o urmează până în Betleem pentru a se închina pruncului. Magii sosesc şi ei la staul, cu daruri constând din aur, tămâie şi mir. Melchior este uimit să vadă că acest nou rege s-a născut într-un staul în loc de a se naşte într-un palat, declarând că „Cel mai mare dintre regi s-a născut în cel mai umil dintre locuri”.

Adânc mişcaţi, magii realizează că ar comite o greşeală să se întoarcă la Irod să-l înştiinţeze. Furios că magii nu au revenit la el, Irod ordonă masacrul inocenţilor. Pe când soldaţii lui Irod atacă Betleemul cu intenţii criminale, îngerul Gabriel îl avertizează pe Iosif: „Ridică-te, Iosife, ia pruncul şi pe mama lui…”. Maria, Iosif şi Isus scapă în ultimul moment, îndreptându-se spre Egipt şi împlinind profeţia.

*** Următoarele rânduri reprezintă contribuţia lui William J. Fulco, S.J., Ph. D. şi Decanul NEH în studii mediteraneenem de la Facultatea de Limbi Clasice si Arheologie a Universitătii Marymount Loyola.

Există două povestiri ale naşterii lui Isus în Noul Testament, una în Evanghelia după Matei şi una în Evanghelia după Luca. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că ambele evanghelii au fost scrise la scurt timp după anul 70 d. C., cam la 40 de ani după moartea lui Isus. Cele două versiuni nu sunt pe deplin compatibile. Deşi interesul Bisericii creştine timpurii fată de primii ani ai lui Isus a fost probabil puternic, este clar că se ştiau foarte puţine lucruri despre evenimentele petrecute în acei primi ani, aşa că povestirile s-au dezvoltat pe baza a ceea ce se numeşte midrash, o reconstrucţie uneori creatoare a evenimentelor care se bazează pe ceea ce se cunoaşte de fapt, pornind de la indicii luate din profeţi sau alte scrieri sacre.

Povestea copilăriei consemnată de Matei include o genealogie a lui Isus menită a arăta descendenta acestuia din Abraham prin David, situaţia dificilă cu care se confruntă Iosif când află că Maria, soţia sa, este însărcinată cu un copil care nu este al lui şi limpezirea confuziei în care se află prin intermediul visului, naşterea lui Isus în Betleem, vizita magilor, urmată de „uciderea inocenţilor” din ordinul lui Irod şi fuga sfintei familii în Egipt, pentru a scăpa cu viaţă.

Relatarea lui Luca este mai sofisticată şi include naşterea lui Ioan Botezătorul de către Elizabeta, verişoara Mariei, soţia lui Zaharia. Versiunea acestuia începe cu promisiunea naşterii Botezătorului, un dar aparte, dat fiind că până atunci mama sa, Elisabeta, fusese stearpă şi trece apoi la situaţia similară a Mariei. Îngerul Gabriel o anunţă că va naşte în mod miraculos întru Sfântul Duh. Cele două povesti se intersectează când Maria o vizitează pe Elizabeta, ocazie cu care Maria proclamă faimosul ei Magnificat.

Luca plasează şi el naşterea lui Isus în Betleem, însă o plasează în contextul recensământului roman care cere ca părinţii acestuia să se înregistreze în locul de origine al lui Iosif. În timp ce Matei povesteşte cum magii au venit la pruncul Isus, pentru a sublinia ideea că acesta urmează a fi Salvatorul tuturor popoarelor şi naţiilor, Luca, în stilul său personal, concepe naşterea pruncului într-un cadru umil, un staul, unde este vizitat de simpli păstori, accentuând ideea că Isus este de asemenea al săracilor şi al celor de jos.

Evangheliile după Marcu şi Ioan nu narează nimic despre prunc, ambele începând cu viaţa publică a lui Isus. Cu excepţia relatărilor din Matei şi Luca, copilăria lui Isus nu este menţionată nicăieri în Noul Testament, deşi este un subiect favorit în evangheliile aşa-numite apocrife sau necanonice. (Sursa: cf. http://www.cinemagia.ro/filme/the-nativity-story-povestea-nasterii-domnului-15887/).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu