Evanghelia - Luca 1,26-38: În
acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea,
cu numele de Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat numit
Iosif din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria. 28 Intrând
îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu
tine, tu eşti binecuvântată între femei". 29 Ea, văzându-l, s-a
tulburat de cuvântul lui şi se întreba în sine: "Ce poate să însemneze salutul
acesta?" 30 Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la
Dumnezeu. 31 Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi îi vei pune
numele Isus. 32 Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va
chema. Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, tatăl său; 33
va domni peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit".
34 A zis Maria către înger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu
cunosc bărbat?" 35 Îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfânt se va coborî
peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta şi Cel Sfânt,
care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. 36 Iată, şi
Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi ea, căreia i se zicea
sterilă, este acum în luna a şasea, 37 căci pentru Dumnezeu nimic nu
este cu neputinţă". 38 Atunci a zis Maria: "Iată slujitoarea
Domnului, fie mie după cuvântul tău". Şi îngerul a plecat de la ea.
Omilie
Cuvântul lui Dumnezeu ne propune astăzi două figuri de
femeie, două moduri de a fi femeie: prima, Eva, este descrisă în prima lectură,
a doua, Maria, este descrisă în Evanghelie. Aşadar, în libertatea fiecărei
femei este înscrisă posibilitatea de a se realiza fie ca Eva, fie ca Maria.
Surori şi fiice care mă ascultaţi, vouă vă este adresat acest cuvânt astăzi în
primul rând. Ascultaţi-l, meditaţi-l, păziţi-l în inima voastră: el vă
descoperă măsura adevărată a feminităţii voastre. Iar tu, frate, ascultă,
pentru a da cinstea care se cuvine fiecărei femei pe care o întâlneşti: mamă,
soră, şi mai ales soţie.
1. În primul rând, trebuie să vedem cum este descrisă Eva şi
cum este descrisă Maria.
- Despre Eva,
cuvântul sacru ne spune: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a
dat din pom...” şi imediat după, relatează cuvintele Evei: „Şarpele m-a
înşelat...” Este spus imediat adevărul fundamental despre femeie: este pusă
alături de bărbat. Ea nu este străină, nu este în faţa bărbatului. Este într-o
reciprocitate profundă: unul cu şi pentru altul. Puţin mai înainte, cuvântul
lui Dumnezeu a spus că femeia este „ajutor asemenea” bărbatului. Bărbatul şi
femeia sunt în diversitatea lor reciproce unul altuia, pentru că sunt chemaţi
la comuniunea persoanelor lor.
Acest adevăr originar al femeii nu poate fi negat de căderea
omului. Să ascultăm ce spune cuvântul lui Dumnezeu: „mi-a fost frică pentru că
sunt gol”. Cei doi se văd goi, se ruşinează. Nu este vorba de ruşine sexuală.
Este vorba de faptul că cei doi au pierdut armonia relaţiei; se află într-o
situaţie de dizgrație reciprocă. Femeia nu mai este „pusă alături”; se rupe
comuniunea personală. Când are loc aceasta? O spune Eva însăşi: „şarpele m-a
înşelat şi am mâncat”. Ştim ce înseamnă aceasta: femeia, înşelată, a voit să nu
mai asculte de planul lui Dumnezeu cu privire la feminitatea sa. Această
neascultare în ce constă? Într-o dublă negare a propriei feminităţi. Prima
constă în negarea propriei diversităţi de aceea a bărbatului şi deci în
tentativa de a fi ca bărbatul. A doua constă în negaţia că adevărata, originara
relaţie dintre bărbat şi femeie este aceea de reciprocitate (de ajutor) şi în
susţinerea că între cei doi trebuie să fie conflict atunci când îşi afirmă propriile
drepturi împotriva altuia.
Iată primul mod de a fi femeie, modul Evei. Realizarea
propriei feminităţi nu în reciprocitatea unei comuniuni personale cu bărbatul
pe baza aceleaşi demnităţi, dar fie în înstrăinare fie în opoziţie, fie în
tentativa de a fi simplu ca bărbatul.
- Acum să ascultăm Cuvântul Evangheliei care ne descrie
modul de a fi femeie propriu Mariei, realizarea mariană a feminităţii. Despre
Maria, spune: „La o fecioară, logodită cu un bărbat”. Primul aspect al
realizării mariane a feminităţii este feciorìa. Nu este vorba de un fapt fizic: este un aspect spiritual.
Este apartenenţa radicală, completă Domnului. Este afirmarea unei demnităţi
proprii persoanei. „Logodită cu un bărbat”: al doilea aspect al feminităţii
(mariane) este căsătoria. În ea, acea reciprocitate de care am vorbit, se
realizează pe deplin. Dar Cuvântul lui Dumnezeu continuă şi ne spune: „Iată,
vei zămisli un fiu”. Maternitatea este al treilea aspect fundamental al
feminităţii: a fi locul în care Dumnezeu pune în fiinţă persoana umană, templul
sfânt asupra căruia umbra Celui Atotputernic se întinde şi celebrează Iubirea
sa creativă. Fecioară, soţie, mamă: iată perfecta realizare a feminităţii în
Maria. Ea este astfel femeia perfectă. O perfecţiune care nu poate fi atinsă de
nici o femeie, chemată cum este orice femeie să fie ca Maria fie în feciorie,
fie ca soţie-mamă. Satana înşeală femeia făcând-o astăzi să creadă că nu
trebuie să fie nici fecioară, nici soţie, nici mamă. Dar care este izvorul
profund al realizării mariane a feminităţii? Să ascultăm Evanghelia: „Iată,
sunt slujitoarea...” Ea stă în totală, umilă ascultare faţă de Domnul, faţă de
planul divin cu dânsa. „Fie mie după cuvântul tău”. Este opusul atitudinii
Evei. Acel a fi femeie al Mariei este total dat de credinţa sa: Domnul este
acela care o împlineşte pe deplin pentru că ea consimte pe deplin să fie
realizată de Domnul.
Iată: acum vedeţi două moduri de a fi femeie, două posibile
realizări ale feminităţii. În fond, ele depind de felul în care se stă în faţa
lui Dumnezeu.
2. „În el ne-a ales înainte de întemeierea lumii”. În acest
moment trebuie să ne întrebăm: dar care este adevărata realizare a lui a fi
femeie? Care este măsura adevărată a feminităţii? Apostolul Paul ne dă
răspunsul în lectura a doua. Nici o persoană nu vine la existenţă la
întâmplare: fiecare dintre noi este gândit, voit, ales de Tatăl din veşnicie.
Gândit, voit, ales în Cristos. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că adevărata
măsură a persoanei notare este Cristos, chemaţi să fim asemenea lui. Ce a voit
să spună aceasta pentru Maria? Iată, fraţilor, Misterul pe care îl celebrăm
astăzi. Ea a fost în Cristos în aşa fel că nici o clipă din viaţa sa nu a fost
în afara lui, adică în păcat: deja din prima clipă a zămislirii sale, a fost ferită
de orice pată a păcatului strămoşesc. Mai mult decât pe orice altă persoană
umană, Tatăl a binecuvântat-o.
Iată perfecta realizare a omenirii. Cui se datorează
aceasta? Numai milostivirii lui Dumnezeu. (mons. Carlo Caffarra; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.caffarra.it/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu