 |
| „Când dai un prânz sau un ospăţ... invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi...” |
Evanghelia Luca 14,1.7-14: Într-o sâmbătă, Isus
a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl
urmăreau. Văzând cum îşi alegeau locurile dintâi, le-a spus celor
invitaţi această parabolă: „Când eşti invitat de cineva la nuntă,
nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai de seamă decât
tine şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va
spune: «Dă locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc.
Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca
atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: «Prietene, urcă mai
sus!»; şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu
tine! Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care
se umileşte va fi înălţat”. Iar celui care l-a invitat i-a spus: „Când
dai un prânz sau un ospăţ, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele,
nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi
fie răsplata! Dimpotrivă, când dai o masă, invită-i pe cei
săraci, infirmi, şchiopi, orbi şi vei fi fericit, pentru că ei nu
au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi!”
Omilie
Lecturile biblice din această duminică ne invită să repunem lucrurile la
nivelul just. Pentru a înțelege textul lui Ben Sirach din lectură întâia,
trebuie să ştiţi că în epoca sa, moda este comerţul internaţional. Suntem sub
influenţa modernității grecești care inundă Orientul Mijlociu în detrimentul înţelepciunii
tradiţionale evreiești. Ben Sirach spune „da” celor mai bune avantaje de la
cultura greacă. Dar nu abandonează achiziţiile culturii religioase a lui
Israel.
Una dintre principalele valori pe
care noi trebuie s-o protejăm este umilința, modestia. Este important într-o
lume care se scufundă în orgoliu şi într-o competiție fără a ține seama de cei mici.
Ben Sirach insistă asupra importanţei umilinţei. Poporul detestă pe cei care
sunt plin de ei înşişi. Să fim modești, mai ales înaintea lui Dumnezeu care
este mai important decât noi. Ia modelul celor umili. Ei înţeleg mai bine decât
noi puterea lui Dumnezeu. Știu că nu au nici un merit pentru a pretinde.
Mândria ne face incurabili căci
prinde rădăcinile în noi în toate celelalte păcate, mai ales egoismul. Din
contra, celor umili, Dumnezeu le poate face lucruri mărețe. Îi face slujitorii proiectului
său. În cele din urmă, umilința este mai mult decât o virtute, este minimum
vital, este o condiţie prealabilă.
Este o fărâmă din acest mesaj pe
care îl găsim în Scrisoarea către Evrei
din lectură a doua. Autorul vorbeşte despre modul în care Dumnezeu se manifestă
în el însuşi. O dată, pe muntele Sinai, aceste manifestări erau vizibile: exista
foc, întuneric, vânt foarte puternic, sunete de trâmbiţe... Când Cristos a
venit, nici una din toate acestea nu mai exista. Totul s-a întâmplat cu
umilință. Această umilă venire a lui Cristos este punctul de plecare al unei
noi alianțe, o nouă relaţie cu Dumnezeu. În el vom găsi izvorul de fericire în
cer şi pe pământ. Suntem introduși în cetatea sfântă cu sfinţii şi îngerii. Aceasta
este învățătura Scrisorii către Evrei.
Darul lui Dumnezeu ne este oferit
gratuit şi fără vreun merit din partea noastră. În Evanghelie vedem că Isus
este invitat la masă de un conducător al fariseilor. El constată că se bat pentru
a avea locurile de onoare. Știm aceasta din multe circumstanțe. Cine ar trebui
să stea în primul rând? Cel care are o personalitate marcantă? Este ceva
ridicol şi penibil în aceste prezențe: să fie observat de către toți, să
sosească în așa fel că ochii tuturor se îndreaptă spre el…
Şi pentru a reuși acest lucru, face
totul pentru a trece înaintea altora. Dar cu Isus, nu merge așa. Învăţătura sa
este umilința: să nu te face important! Nu te pune înainte! Rămâi modest! Trăim într-o lume unde dăm din
coate până facem carieră, până a crește în grad. Apreciem de a fi recunoscuți de
către alţii, de a fi stimați pentru calitatea aptitudinilor noastre.
Dar Evanghelia ne dă răspunsul
lui Isus. Dar nu trebuie să-l primim ca o listă de sfaturi bune nici ca simple reguli
de politeţe. În învăţăturile sale, Isus ne vorbeşte despre Dumnezeu şi de practicile
sale în ceea ce ne priveşte. El ne vindecă pentru a avea acces la masa sa; ne invită
cu larghețe, ştiind că nu vom putea niciodată să-i dăm curs la invitaţie. El ne
ridică dar numai dacă vom rămâne umili înaintea lui. Deci trebuie să luăm modelul
lui Dumnezeu şi să acţionăm faţă de alţii cum el a acţionat față de noi. „Oricine
se coboară va fi înălțat”. Este ceea ce
s-a întâmplat cu Isus. Adversarii săi l-au zdrobit, l-au nimicit, dar el a fost
înălțat de către Tatăl său în dimineaţa zilei de Paşti.
Această evanghelie ne invită deci
să devenim conştienţi de vanitatea onorurilor acestei lume. Şi acest mesaj se
întâlnește în perioada de redeschidere a școlii. Toţi bunii părinţii doresc de
la copiii lor „să reușească ceva”. Atunci, apare întrebarea: ce să reușească, ce
vrei să spui? Să câștige o grămadă de bani? Să devină foarte puternic? Fără
îndoială, dar Evanghelia din această duminică vrea să ne reamintească un lucru
mai important. Bine să-ți ridici copilul, dar ajută-l să devină o persoană
bună, să dea prioritate calităţilor inimii.
Isus ne-a dat cel mai frumos exemplu
de umilință. El este Dumnezeu făcut om. S-a născut în condițiile cele mai
obişnuite. A trăit printre pescarii din lacul Galileei. A primit pe oamenii
disprețuiți de toți, pe vameşi, pe păcătoşii notorii, pe leproşi. În toate
situațiile, el a fost un model de umilinţă. Nu a permis discipolilor săi să-l numească
„Învățător şi Domn”, mai târziu le-a spălat picioarele. Noi, ucenicii lui Cristos,
suntem invitaţi să-l urmăm pe aceeaşi drum ca și Învățătorul.
În această zi, ne întoarcem spre
tine, Doamne: tu ai venit nu pentru a fi slujit dar pentru a servi. Tu care
cunoști mândria noastră şi dorinţele noastre de măreţie, te rugăm: arată-ne
nouă fericirea de a ne da viaţa pentru cei care ne iubesc; astfel, vom ajunge
cu toții la bucuria Împărăţiei tale. Amin.
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6262-homelie-du-22eme-dimanche-du-temps-ordinaire-4/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu