sâmbătă, 2 iulie 2016

† Duminica a 14-a de peste an (C): Anunțul „bucuriei Evangheliei” [3 iulie 2016]



 
Evanghelia Luca 10,1-12.17-20: În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi.  Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă!  Când intraţi într-o cetate şi vă primesc mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!» Dar, dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: «Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape!» Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma, decât pentru cetatea aceea”. Întorcându-se cei şaptezeci şi doi, i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău”. El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului şi nimic nu vă va dăuna! Totuşi nu vă bucuraţi pentru aceasta – că vi se supun duhurile –, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!”

Omilie
 
 

„Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi! Tresăltaţi de bucurie cu el toţi cei care aţi jelit pentru el!” Aceste cuvintele sunt ale lui Isaia profetul; le-am ascultat la începutul primei lecturi. Este vorba despre o invitaţie la bucurie dată de Dumnezeu. Ne dăm seama: el creează „ceruri noi, un pământ nou, un nou Ierusalim”.
 
Suntem invitaţi la bucurie deoarece acest Ierusalim este o mamă pentru noi toți. Isaia ne spune că vom fi hrăniți şi sătui de laptele mângâierilor sale. Acest lapte mângâietor, se pune problema, este „lapte nu alterat al cuvântul” (cf. 1Pt 2,2). Isaia vorbeşte despre pacea „care se revarsă ca un torent”. Această pace nu este doar absența conflictelor; mai presus de toate este plinătatea prezenţei lui Dumnezeu, gloria neamurilor convertite la Domnul.
 
Acest Ierusalim despre care este vorba nu este Ierusalimul pământesc cel care este foarte frumos. Acest text din Isaia este o profeţie care nu este realizată încă. Noi creştinii, am înţeles că este vorba de Biserică. Ea este într-adevăr o mamă pentru noi toți: ne naște pentru botez, ne hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu şi ne dă Euharistia; ne anunță ceva despre Ierusalimului ceresc. Spre această bucurie veşnică ne îndreptăm. Avem gust pentru acest pământ; va fi dat în plinătate în Ierusalim ceresc. „Cetatea noastră se află în ceruri” (Fil 3,20). Sfântul Ciril al Alexandriei ne spune: „În Biserica lui Cristos, nu este loc pentru tristețe; Biserica este bogată în speranţa vieţii fără de sfârşit şi gloria fără de asfințit”.
 
Această „bucurie a Evangheliei” trebuie anunţată tuturor. Sfântul Luca ne relatează trimiterea celor şaptezeci şi doi de ucenici. Această cifră simbolizează toate naţiunile cunoscute în timpul lui Isus. Este un mod de a spune că Vestea cea Bună este proclamată în lumea întreagă. Aceasta este pentru toţi, pentru creştinii care nu mai merg la Biserica, pentru adolescenţii în situațiile de criză, pentru cei care râd de credinţa creştinilor. Toţi oamenii din lume trebuie să poată asculta și primi vestea cea bună.
 
Iată, deci, o vastă misiune care depăşeşte posibilităţile noastre umane. Dar este un lucru pe care nu-l vom uita niciodată: Isus trimite şaptezeci şi doi „în toate oraşele şi localităţile pe unde avea el să treacă”. Misiunea nu este afacerea lor ci a Domnului. Principala lui munca este faptul că în inima bărbaţilor, femeilor, copiilor și a tuturor îi pune pe calea nostră. Bernadeta de la Lourdes a spus: „Eu nu sunt responsabilă ca să vă fac să credeți, dar să vă spun”. În afară de Domnul, orice este posibil.
 
În momentul în care a fost scrisă Evanghelia sa, sfântul Luca se gândea la cei care sunt misionarii comunității. Domnul înviat este cel care îi desemnează  şi îi trimite să poarte buna vestire până la marginile pământului. Această misiune este o provocare extraordinară. Astăzi, mai mult ca în trecut, creștinii se confruntă cu persecuţile. Mulţi au fost ucişi pentru că au vestit Evanghelia oamenilor. Dar nimic nu poate opri Cuvântul lui Dumnezeu nici să împiedici producerea roadelor. Tocmai văzând curajul creștinilor persecutaţi, bărbaţi şi femei se convertesc la Cristos. Avem mai multe mărturii în lumea de astăzi.
 
Apostolul Paul [din lectură a doua] ne arată realizarea profeţiei lui Isaia. Cu Isus mort și înviat, mântuirea este oferită tuturor. Nu este rezultatul strângeri de fapte bune şi de merite. Este un dar gratuit din partea lui Dumnezeu. Singura mândrie a lui Paul, este crucea lui Cristos: ea este cheia care ne introduce în noua creaţie; ea ne scoate din toată greutatea păcatelor. În ziua botezului nostru, am devenit copiii ai lui Dumnezeu.
 
Adunându-ne aici în această biserică, ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu Euharistia. Apoi ca și cei şaptezeci şi doi de ucenici suntem trimiși să anunţăm: „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi”. Într-o lume unde multe lucruri merg rău, Dumnezeu vine să ne umple cu prezenţa şi gloria sa. Evanghelia insistă asupra urgenţei acestei misiuni. Ca și Cristos şi profeţii, suntem confruntați cu respingerea sau cu indiferenţa. Dar nimic nu poate opri sosirea împărăției lui Dumnezeu. Dacă întâlnim răutate, vom învinge răul cu binele.
 
Cu profetul Isaia, înţelegem că prezenţa Domnului trebui să tresalte de bucurie chiar şi atunci când totul merge prost. Da, ne bazam pe tine, Doamne: tu care ne trimiți ca „pe niște miei în mijlocul lupilor”, fă-ne puternici în încercări și păstrează-ne fideli ai misiunii pe care ne-o încredinţezi nouă.

 
(pr. Jean Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:

vineri, 1 iulie 2016

Gândul zilei

Rugăciune - de Roberto Ferruzzi

„Numai o anumită puritate,
o anumită simplitate,
divina ignoranţă a sfinţilor,
luând răul ca lipsă,
pătrunde în grosimea sa,
în grosimea vechii minciuni.
Cel care caută adevărul omului trebuie
să pună stăpânire pe durerea sa,
printr-un miracol de milă,
şi ce contează de cunoaşte sau nu a izvorului impur?
«Ceea ce ştiu despre păcat spunea sfântul din Ars
am învăţat din gura păcătoşilor».
Şi ce-a auzit el  bătrânul copil sublim  
în atâtea mărturisiri ruşinoase [...]?”

(Bernanos Georges, Oeuvres romanesques suivies de Dialogues des carmélites, Plon, Seuil, Gallimard, Paris 1961, La joie, 561; trad. Isidor Chinez).

miercuri, 29 iunie 2016

„Tu es Petrus” [Tu ești Petru]

 
Papa Francisc se roagă la mormântul sfântului Petru.
 
 


33 de ani de preoție...

În timpul sfintei liturghii de sfințire de la Institutul Teologic Romano-Catolic Iași (29 iunie 1983).  
La sfințire cu episcopul Iakob Antal de la Alba Iulia [29 iunie 1983].
 
Amintire de la primiție de la Mircești (IS)
(03.07.1983).
Pr. Isidor Chinez la primiție la Barticești (iulie 1983);
am făcut primiție pe 3 iulie 1983 în Mircești (IS),
dar la invitația părintelui Ioan Gabor, parohul de Barticești (NT) 
am făcut și în satul părinților mei, Carmil și Maria.


Clasa mea  29 iunie 1983:

1. Alecu Anton (născut - 01.06.1957, Gheorghe Doja [BC])
2. Antonov (Egner) Anton (născut - 05.08.1956, Sighișoara,
a trăit în Rădăuți [SV])
3. Balint Ioan (născut - 09.05.1949, Mărgineni [BC])
4. Bulai Alois (născut - 02.04.1955, Sagna [NT])
5. Chinez Isidor (născut - 09.05.1958, Mircești [IS])
6. Ciobănică Andrei (născut - 22.11.1954, Răducăneni [IS])
7. Enăşoaie Ieronim (născut - 29.05.1957, Buruienești [NT])
8. Farcaş Gheorghe (născut - 12.041956, Faraoani [BC])
9. Iştoc Aurel (născut - 18.06.1954, Gherăești [NT])
10. Isifovici Ervin (născut - 23.09.1956, Moinești [BC])
11. Matei Gottlieb (născut - 21.01.1955, Sadova Veche [CS])
12. Mărtişcă Valeriu (născut - 27.07.1957, Roman [NT])
13. Mihăică Petru (născut - 01.08.1956, Adjudeni [NT])
14. † Moraru Anton (1956-2014)
15. Petrişor Aurel (născut - 19.01.1956, Scheia [IS])
16. Simon Mihai (născut - 01.10.1956, Buruienești [NT])
17. Temea Marin (născut - 20.03.1958, Horgești [BC].

 

marți, 28 iunie 2016

† Sfinții Petru și Paul [miercuri, 29 iunie 2016]

Sfinții Petru și Paul - de El Greco

Evanghelia Matei 16,13-19: În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.
 
 
Omilie
 
Calendarul face ca sărbătoarea sfinților Petru și Paul să cadă anul acesta duminica [29 iunie 2014]. În timpul săptămânii, am sărbătorit pe sfântul Ioan Botezătorul. Toți trei sărbătoriții au în comun mărturia lui Cristos până la martiriu. Ioan Botezătorul a pregătit venirea lui Mesia. Petru şi Paul au vestit vestea cea bună; ei i-au mărturisit acţiunea lui Dumnezeu prin slujirea lor. Au arătat un Dumnezeu care susţine pe martorii săi şi care salvează poporul său de duşmani.
 
Prima lectură ne spune ceea ce s-a întâmplat după moartea lui Isus. Apostolii au plecat să anunțe Evanghelia; se naște o comunitate creştină. La început, nu a fost prea îngrijorate autorităţile locale. Dar au fost vindecări impresionante şi acest lucru strică totul. Iacob a fost executat. Petru este în închisoare. Astăzi mai mult decât oricând, bărbaţi, femei şi chiar copii au fost uciși pentru credinţei lor în Isus Cristos. Am citit că există în lume o sută cinzeci de milioane de creștini persecutaţi. Mărturia lor ne provoacă: „Ce ați făcut voi cu botezul vostru?” nu putem fi discipolii ai lui Cristos instalându-ne într-o viaţă liniştită cu o indiferenţă şi o mediocritate.
 
În a doua lectură, sfântul Paul ne dă această mărturia. Adresându-se lui Timotei, descrie lupta sa de zi cu zi. Până la capăt, a încercat să anunţe Evanghelia şi a făcut să se audă și în naţiunile păgâne. Domnul i-a dat forță să reziste. Fără această prezenţă şi acţiune, Paul nu ar putea niciodată să fie ce a fost. La fel pentru noi. Mărturia noastră nu poate da roade decât prin acțiunea Domnului. Şi de asemenea, datorită acţiunii Duhului Sfânt care ne precede în inimile acelora care sunt pe drumul nostru.
 
În Evanghelie vedem pe Isus punând o întrebare importantă discipolilor săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Mai multe răspunsuri sunt date: unii văd în el pe profetul Ilie. Pentru alţi Ieremia sau unul dintre profeţii din vechime... După aceea este răspunsul lui Petru: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Pe această credință a lui Petru Isus se angajează la construirea Biserica sale.
 
Ce e surprinzător este că sunt douăzeci de secole după această revelaţie că atâția bărbaţi şi femei nu recunosc încă aspectele profetice atribuite lui Isus în epocă. Acesta vedem în fiecare zi: acest Isus ce e batjocorit, insultat, denigrat a devenit subiectul privilegiat al batjocoririlor. Unele emisiuni, aşa-numitele umoristice,  demonstrează lipsa de respect deplorabil. Această constatare nu ar trebuie să ne descurajeze. Ar trebui să o primim ca un apel la o mărturie încă și mai mult. Așa cum Bernadeta de la Lourdes spunea: noi nu suntem responsabili ca să vă facem să credeți, dar să vă spunem fără încetare. Nimic nu ar trebui să oprească răspândirea Evangheliei.
 
Ca și în zilele lui Petru şi Paul, Domnul contează pe credinţa noastră. Pe această credință vrea să construiască Biserica sa. Dacă ne-am adunat împreună este pentru a-i cere să ne reînsuflețească să-i fim martori. În această zi de iunie, gândurile noastre se duc spre cei sfințiți preoți. Prin această sfințire devin slujitorii Cuvântului, miniştrii ai Euharistie şi ai sacramentelor şi slujitori ai poporului lui Dumnezeu. Ca și Petru şi Paul, ei sunt chemaţi să fi martori de ceea ce ei predică. Ei participă la misiunea lui Cristos care este oferit lui Dumnezeu pentru lume şi lumea lui Dumnezeu. Ştim cuvântul parohului de Ars pentru un mic păstor: „Tu mi-ai arătat calea spre Ars, eu îți voi arăta drumul spre cer”.
 
Dă-i lumea lui Dumnezeu... Evanghelia ne relatează istoria unor oameni care aduc un paralitic. Cum ei nu reuşesc să facă cale pentru a i-l prezenta lui Isus, ei urca pe acoperiș, ridică scândurile şi coboară acest om înainte de Isus. Continuarea o știm: văzând credinţa lor, i-a spus paraliticului: „Păcatele îţi sunt iertate”. Ceea ce a salvat omul paralizat nu este credinţa sa, dar al purtătorilor săi. S-au organizat. Au făcut totul pentru ca acest om este fie vindecat. Şi noi înşine, când vizităm bolnavii, suntem purtători ai misiunii de a-l aduce lui pe Isus.
 
Este important pentru noi astăzi. Dacă suntem creştini, este pentru că alţii au ridicat acoperișul şi ne-a plasat înaintea lui Dumnezeu. Acest acoperiș este o societate indiferentă sau ostilă credinţei. „Astăzi, să cerem să se deschidă acoperișul societăţii noastre, acoperișul conştiinţei noastre şi de a ne decide să plasăm pe toți fraţii noştri înainte lui Isus şi să ne dea probleme pentru asta... Noi, te rugăm, Doamne, să ridici acoperișurile, să deschidem porțile, să țipăm la această realitate!” (cardinalul Bergoglio).
 
Cel care va salva lumea, este credinţa creştinilor. Domnul contează pe credinţa noastră, o credinţă care dă lumină și este comunicativă. Noi nu ne putem mulțumi să fim creștini călduţi sau consumatorii serviciilor Bisericii. A fi creştin, este un angajament pentru întreaga viață.
 
În această duminică, să ascultăm chemarea urgentă a Domnului:
„Merge-ți în piețele lumii și în piețele din fața bisericii!
Merge-ți în piețele lumii, aici căutați-mi prietenii…
Merge-ți în piețele lumii
Și fiți martorii mei în fiecare zi!”
 
(pr. Jean Compazieu [2014]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:
 
 
 

luni, 27 iunie 2016

Isus a venit

Friend of the humble [detail] (Supper at Emmaus)
by Léon-Augustin
L'hermitte. Museum of Fine Arts. Boston.

Isus a venit o dată
când în iesle s-a născut
din Fecioara Preacurată,
pentru-acest pamânt pierdut.
– Atunci El ne-a dat Cuvântul
Sfânt al Tatălui ceresc
și s-a dat răscumpărare
pentru toți cei ce-l primesc.

 
Isus vine-a doua oara
când, la ușa fiecui,
stă și bate și asteaptă
să-l primească-n viața lui.
– Atunci El, cui îl primește,
îi dă nașterea de sus
și părtaș îl face slavei
veșnice de care-a spus.

 
Și Isus a treia oara,
o să vina în curând,
punând capăt fărdelegii
și cununile-aducând.
– Atunci El, la fiecare,
răsplăti-va pe deplin
ori cu veșnicu-ntuneric,
ori cu veșnicul senin...


(de Dorz Traian, Calea bunului urmaș, Editura «Oastea Domnului» Sibiu 2005, p. 72).