vineri, 24 februarie 2017

† Duminica a 8-a de peste an (A): Aveți încredere în Tatăl vostru… [26.02.2017]

„Observaţi cum cresc crinii câmpului...”
de Bernardette Lopez

Evanghelia Matei 6,24-34: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei. De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte! Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele? Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale? Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiţi? Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu trudesc şi nu ţes! Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă? Deci nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! Căci pe toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei”.

Omilie


Prin intermediul textelor biblice din această duminică, Dumnezeu însuşi  ne vorbeşte. El ne cere să ne unim și noi în trăire. În prima lectură, profetul Isaia se adresează locuitorilor din Ierusalimului. Aceștia din urmă trăiesc o situaţie foarte dureroasă: babilonienii au luat captiv oraşul lor; o parte a populaţiei este în exil; unii tind să creadă că Dumnezeul babilonienilor este mai puternic decât al celor din Ierusalim; alţii spun că Dumnezeul lor şi-a abandonat poporul.

Profetul le împărtăşește răspunsul lui Dumnezeu: nu, nu i-a abandonat. Pentru a le vorbi, Domnul foloseşte cuvinte care spun de tandrețea unei mame pentru copilul ei: o mamă nu poate să-și abandoneze copilul. Şi chiar dacă s-ar întâmpla aceasta, Dumnezeu nu ne va abandona niciodată. Chiar şi atunci când totul merge rău; este el care ne poartă de grijă. El ne cere să ne umplem viața cu iubirea sa. În el singur noi putem găsi mântuirea. Întotdeauna putem conta pe el. Sfântul Paul ne spune în felul său: „Nimic nu ne poate despărţi de iubirea sa”.

Acest apel la încrederea este și în Evanghelie, pe care noi l-am auzit: „Nu vă faceţi griji pentru viața voastră, nici pentru îmbrăcăminte... Nu vă faceţi griji pentru mâine...” Cum putem primi această Evanghelie? Isus nu spune ca noi să nu ne ocupăm de hrană, nici de îmbrăcăminte. Nu ne spune că sunt răi bani. El vrea pur şi simplu să ne invite a readuce lucrurile la nivelul lor just: hrana, îmbrăcămintea şi bani nu trebuie să fie primul scop al vieţii noastre. Avem nevoie în primul rând să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa. Am fost creați pentru Dumnezeu şi pentru fraţii noştri. Nu putem lăsa bani să devină unicul scop al vieţii şi al acţiunile noastre.

În acest secol al vitezei, am auzit că: „timpul este bani”. Rezultatul este că în birouri, fabrici, magazine, bărbaţi şi femei sunt supuși unui ritm infernal. Întotdeauna se fuge pentru a salva economia modernă. Acesta este un motiv de infarct, surmenaj și deprimare. Să ne gândim la acest om de afaceri de cărei agenta este plină de întâlniri. Singurele care îi lipsesc sunt întâlnirea cu soţia, copiii săi, cu el însuşi şi cu Dumnezeu cel mai mult.

O altă acțiune rea provocată este puterea banilor: în fiecare zi mass-media ne vorbește despre atacuri armate, violuri, crime și delapidări de tot felul. Bărbaţi, femei şi chiar copii sunt reduși ca sclavi pentru a permite bogaților să se îmbogățească şi mai mult. Când câștigă bani devine tiran. Poate atrage după sine cele mai mari rele. Este ca un drog de care mereu sunt în lipsă şi ne distruge. Să nu uităm: dacă Iuda l-a trădat pe Isus, l-a trădat pentru „treizeci de monede de argint” (preţul unui sclav!)

Pentru a înţelege mai bine această Evanghelie, suntem ajutați de capitolul al 13-lea după Evanghelia sfântului Matei. Isus explică parabola semănătorului: el spune că grăuntele căzut pe pământul cu spini este înăbuşit. Acest grăunte este Cuvântul lui Dumnezeu care este semănat în noi: dacă este sufocat este pentru „bogăţie şi preocupările din lume”. În aceste condiţii, Cuvântul lui Dumnezeu nu poate să crească în noi. A murit pentru că nu e îngrijit. S-a sufocat.

Isus vine să ne elibereze de toate aceste obsesii care ne fac să pierdem drumul. El vrea să ne facem disponibili pentru esenţial, pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa. Această dreptate nu este numai omenie dar și sfinţenie. Este primul, dar nu este în situația cea mai bună.

Singura adevărată comoara este Isus; el ne cere să umplem vieţile noastre cu iubirea sa.

Prima lectură ne spune că Dumnezeu nu abandonează pe cei care suferă. Dar el are nevoie de mâinile noastre, de ochii noștrii şi inimile noastre pentru a merge până la ei. Putem să facem o mulţime de lucruri cu bani. Asociațiile caritative în caz de nevoie. Desigur, nu putem da pentru toți, nici la toată lumea. Dar bugetul nostru creştin trebuie să cuprindă o parte dintre cei săraci; este banul „bunului samaritean” donat hangiului pentru cel rănit pe drum.

În scrisoarea sa către corintieni, sfântul Paul abordează o întrebare puțin diferită. Se adresează creştinilor care nu au înţeles Evanghelia. Acolo, la ei, sunt certurile dintre comunitățile formate din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă. Fiecare nu jură decât pe predicatorul său preferat. Paul intervine pentru a pune lucrurile la locul lor. Predicatorii nu sunt stăpânii de care trebuie să aparţină. Misiunea lor este de a-l arăta pe Cristos și de a întoarce comunitatea spre el. Avem mai multe de făcut decât să compara unele cu altele: „Caută Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa”.

Postul Mare care începe în câteva zile ne ajută să intrăm în această perspectivă. El ne va aminti că Dumnezeu nu ne-a abandonat. Noi ne-am abătut de la el. Dar el nu încetează se ne cheme: „Convertiți-vă... Întoarceţi-vă la mine cu toată inima”. Ne rugăm Domnului pentru ca răspunsul nostru să fie din ce în ce mai mult măsura iubirii sale pentru noi. Amin.

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6660-homelie-du-8eme-dimanche-du-temps-ordinaire-a/).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu