 |
| Vindecarea orbului din naștere de De Ferrari Orazio. |
A fi lumină în Domnul
[anul A]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (26 martie 2017)
Lecturi: 1Samuel
16,1b.6-7.10-13a; Efeseni 5,8-14; Evanghelia Ioan
9,1-41.
Sfântul Părinte papa Francisc într-o
scrisoare apostolică „Misericordia et misera” (20 noiembrie
2016) dorește să reafirme necesitatea centralităţii cuvântului lui Dumnezeu în
viaţa Bisericii. Suntem chemați să celebrăm milostivirea în viața
liturgică și sacramentală. O semnificație particulară dobândește ascultarea
Cuvântului lui Dumnezeu, începând cu proclamarea Cuvântului divin la celebrarea
euharistică duminicală. Lectura Bibliei este un prilej fericit pentru a
cunoaște „minunile milostivirii lui Dumnezeu”. „Ar fi oportun”, subliniază papa,
„ca în fiecare comunitate, într-o duminică a anului liturgic, să se reînnoiască
angajamentul pentru răspândirea, cunoașterea și aprofundarea Sfintei Scripturi: o duminică dedicată în
întregime Cuvântului lui Dumnezeu, pentru
a înțelege bogăția inepuizabilă care provine din acel dialog constant al lui Dumnezeu
cu poporul său” (Mm 8). În unire cu
sfântul părinte papa Francisc ne unim și noi, cei din Episcopia de Iași, pentru
a celebra în fiecare an, în duminica a IV-a din Postul Mare, Duminica
Bibliei.
În prima lectură luată din cartea lui Samuel (1Sam 16,1b.6-7.10-13a) ni se prezintă alegerea lui David ca rege. Exodul s-a sfârșit. Poporul se stabilise în țara promisă. Israel ar fi evitat distrugerile și deportările, dacă l-ar fi avut pe Dumnezeu ca rege. Dar nu, vrea să fie guvernat de un rege uman, ca toate celălalte popoare. Și în această situație, Dumnezeu nu renunță să demonstreze iubirea sa pentru Israel. Samuel consacră pe Saul ca prim rege, dar acest rege s-a dezis. Dumnezeu l-a îndepărtat și a ales un altul. Dar alegerea nu revine nici lui Samuel, nici preotului, nici judecătorului lui Israel, nici lui Iese tatăl. Amândoi [și Samuel și Iese] judecă în maniera oamenilor, după aparențe. Domnul privește în inima omului, judecă sentimentele profunde ale inimii. El indică o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru a fi rege: pe cel mai tânăr dintre frații, pe David, la care nimeni nu visa. „Ridică-te şi unge-l! El este” (v. 12). Profetul Samuel, ascultător față de Domnul, unge capul lui David și Duhul Domnului coboară peste el.
Botezul cuprinde și ungerea cu ulei sfințit cu ocazia Joii Sfinte prin
care botezatul este preot, profet și rege. Preot: el nu asistă la sfânta
Liturghie, ci o celebrează cu preoția sa botezială; profet: nu ascultă numai
Cuvântul lui Dumnezeu, ci îl proclamă; rege: nu se supune numai, ci este liber
și responsabil pentru extinderea Împărăția lui Dumnezeu.
În a doua lectură luată din Scrisoarea către Efeseni (Ef 5,8-14) se înțelege mai bine textul dacă știm că botezul era numit „iluminare”, cum scriu Sfinții Părinți. „Odinioară eraţi întuneric, acum însă, sunteți lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai luminii!” În ziua botezului nostru, am fost introduși într-o lume de lumină. Sfântul Paul ne spune că acest lucru nu ar fi fost posibil decât prin harul lui Cristos. El e „lumina lumii”. Acum, prin botez, Cristos vă luminează, mai bine încă: voi deveniți lumină. „Trezeşte-te tu, care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!” Este aclamația cântată în timpul lui Paul, probabil cu ocazia botezului. Isus este lumina care luminează drumul fiecărui botezat.
În Evanghelia după sfântul Ioan (In 9,1-41) se relatează vindecarea
unui orb din naștere. Fragmentul este lung și este constituit o adevărată
capodoperă a artei dramatice; este drama „luminii și a întunericului”. Vindecarea
orbului oferă lui Isus ocazia să se descopere ca „lumina lumii”. La Ierusalim –
acolo unde se celebrează sărbătoarea corturilor (sukkot), sărbătoarea luminii în care esplanada templului era toată
luminată – Isus declară: „Eu sunt lumina lumii!” (In 8,12) şi dă un semn, arătând cum luminează această lumină.
Ieșind din templu, Isus trece și vede
pe un orb din naștere. „A deschide ochii orbilor” este o caracteristică a lui
Mesia prezisă de toți profeții. Se întâmplă ceva extraordinar. „A scuipat pe
pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi şi i-a zis: «Du-te şi
spală-te la piscina Siloe!» – care înseamnă «Trimisul»” (vv. 6-7). Isus se
descoperă pe sine: „Eu sunt lumina lumii”, adică, am venit tocmai pentru
a libera omul de orbirea sa. Este un gest terapeutic ce aminteşte de gestul lui
Dumnezeu atunci când l-a creat pe Adam. Va fi apoi decizia orbului să asculte
sau să refuze cuvintele lui Isus, de a merge să se spele la piscina Siloe
(adică a „trimisului”). Isus, care în
evanghelia a patra este numit de mai multe ori „trimisul lui Dumnezeu”, trimite
orbul să se spele la apa trimisului. Orbul a făcut aşa şi s-a vindecat.
Îi deschide ochii a două oară: ochii
credinţei. Toate acestea se fac progresiv. Inițial, omul vindecat vorbește
despre un „omul numit Isus”; apoi vede în el un profet; când se află în faţa
lui, se prosterne, spunând: „Cred, Doamne!” De fapt, fragmentul evanghelic ne
indică etapele necesare pentru a ajunge la maturitatea credinței. Trebuie să
credem în „acel om” numit Isus. În alte cuvinte trebuie să descoperim
dimensiunea umană a lui Cristos, care ne permite să-l simțim aproape, vecin, prieten,
confident. Este necesar a-l accepta ca „profet”. În practică, a fi convins că
acestea sunt cuvinte divine, care luminează și comunică viața veșnică. Este
absolut necesar să recunoaștem pe Isus ca „Domnul”; vrea să spună: să-l
recunoaștem ca pe unicul punct de referință al vieții noastre, să-i dăm
primatul absolut, să-l adorăm: „Cred, Doamne!”
„Gloria lui Dumnezeu este om
viu”, spunea sfântul Irineu. Să-i mulțumim pentru darul botezului prin care ne-a
salvat din întunericul existenței noastre și ne purtat în lumina sa.
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu