sâmbătă, 23 decembrie 2017

Domnul nostru s-a născut - Nașterea Domnului [Crăciun] (luni, 25.12.2017)



Adorația păstorilor - de Antonio Balestra.

Evanghelia Luca 2,1-14: În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cezar August ca să se facă recensământ pe tot pământul. Acest recensământ a fost primul, pe când Quirinius era guvernator al Siriei. Toţi mergeau să fie înscrişi, fiecare în cetatea sa. Şi Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem – întrucât era din casa şi din familia lui David – pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei. În acelaşi ţinut erau unii păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii. Şi le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”. Dintr-o dată, s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”

Omilie


În această sărbătoare de Crăciun, bisericile noastre primesc persoane de originii diferite, din diverse grupuri, de orice vârstă și chiar oameni care nu au aceeași credință. Unii merg la biserică în mod regulat, alții întâmplător, alții foarte rar; nimeni aici să nu se simtă străin. Nici unul dintre noi să nu se simtă judecat pentru trecutul sau prezentul său. Mesajul de Crăciun este pe drept aceasta: Dumnezeu ne iubește pe toți cum suntem.

Pe tot parcursul vieţii sale pământeşti, Isus, cel pe care îl sărbătorim astăzi, arătă că el îi primește pe toţi cei care vin la el, pe cei care se roagă mult, în toate zilele, ca și pe cei care se întorc la dânsul în ultimul moment. Pruncul pe care îl sărbătorim astăzi s-a născut într-un staul. Primii care l-au văzut au fost păstorii. În timpul lui Isus păstorii nu erau bine văzuți. Asta, din cauza ocupației lor: nu frecventau deloc ceremoniile religioase. Cu toate acestea ei sunt primii locuitori ai cetății din Evanghelia care au mers la Isus.

Acela pe care îl sărbătorim astăzi ca Dumnezeul nostru a luat condiția noastră umană. A trăit cea mai mare parte din viaţa sa nu ca un prinţ dar ca un umil meșteșugar într-un sat mic. A lucrat cu mâinile sale. Naşterea sa este ca a un sărac. Ca toţi oamenii din timpului lor, părinții s-au deplasat pentru a asculta de ordinele împăratului. Pe parcursul vieţii sale publice, vom vedea că Isus primește pe prunci, pe cei dispreţuiți, pe cei nefericiți. Vom vorbi chiar despre el. I se reproșează că mănâncă cu vameşii, cu păgânii care nu practică Legea în toate rigoare sa.

vineri, 22 decembrie 2017

† Duminica a 4-a din Advent (B): Dumnezeu în mijlocul nostru [24 decembrie 2017]

Buna-Vestire (1603) - de Alessandro Allori.
 Dumnezeu în mijlocul nostru
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 decembrie 2017)

Lecturi: 2Samuel 7,1-5.8b-12.14a.16; Romani 16,25-27; Evanghelia Luca 1,26-38.

Omilie

Pregătirile pentru primirea lui Isus devin tot mai intense. Calea Adventului luminează drumul pregătirii prin textele profetice. Lecturile din această duminică se apropie de misterul Crăciunului. Toată liturgia de astăzi se concentrează spre Mesia, fiul și descendentul casei lui David asupra căruia sunt așteptările și speranțele omenirii. Adventul înseamnă „venire”: ne aminteşte că Cristos a venit atunci, la primul Crăciun. Pe el îl așteptăm cu nerăbdare în Cuvântul său și în Euharistie, apoi la sfârșitul lumii.

Această venire a fost anunţată în cartea a doua a lui Samuel (2Sam 7,1-5.8b-12.14a.16) cu o mie de ani înainte de Cristos. Este prima lectură dintre cele trei. Regele David vine să-l caute pe profetul Natan spunându-i: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru şi Arca lui Dumnezeu locuiește sub un adăpost de pânză!” Propunerea pare să fie înţeleaptă chiar şi pentru profet, dar în mintea regelui era că el îi face cadou lui Dumnezeu: să-i construiască o casă, un templu măreț, într-o capitală abia stabilită, Ierusalimul, așa încât să-l aibă cetățean în regatul propriul chiar pe Dumnezeu… Natan nu așteaptă răspunsul lui Dumnezeu – „tot ceea ce ai în inimă, mergi şi fă, căci Domnul este cu tine!” (v. 3) – dar este constrâns să se dezică. Dumnezeu făcea să se înțeleagă că nu David va construi o casa. Pentru ce? Ți-am cerut-o eu? Crezi că eu sunt un Dumnezeu care mă instalez pe pământ? Nu este nevoie de o casă sau un templu făcut din pietre… Domnul proiectase deja să-i construiască o casă veşnică lui David, o dinastie, din care va ieși Mesia. „Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna” (v. 16). În lumina Evangheliei, creştinii înţeleg că singurul templul adevărat este Isus Cristos în care Dumnezeu se face cunoscut lumii.

În a doua lectură luată din Scrisoarea către Romani (Rom 16,25-27), apostolul Paul mulţumește lui Dumnezeu că ne-a revelat misterul său „care a fost ascuns din timpuri veşnice” (v. 25) și „care a fost făcut cunoscut tuturor naţiunilor păgâne” (v. 26), chiar și romanilor. „Mister” în limbajul lui Paul se referă la planul său de mântuire conceput din veșnicie și revelat la toate popoarele pentru ca oamenii toți să se întâlnească cu lumina, harul și viața lui Dumnezeu. Mesia nu este numai regele lui Israel, descendentul lui David, este Fiul lui Dumnezeu, mântuitorul oamenilor. Dumnezeu s-a făcut om: în Isus, Dumnezeu vine la noi. Este uimirea apostolului în fața misterului întrupării și al mântuirii oferite lumii întregi! Doxologia lui Paul este: „Lui Dumnezeu care, singur, este înţelept, prin Isus Cristos, lui să-i fie glorie în veci! Amin!” (v. 27). Este misterul lui Isus Cristos: să-l primim așadar! Să-i spunem: „da”, ca Maria!

În Evanghelia după Luca (Lc 1,26-38) promisiunea făcută de Dumnezeu regelui David prin profetul Natan se împlineşte atunci când „îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria” (vv. 26-27). În relatarea chemării Mariei, Luca se orientează spre profeția lui Natan pentru a preciza sensul întrupării și nașterii lui Isus. Dumnezeu i-a făcut lui David promisiunea unei case, a unei dinastii regale: „El – [fiul tău] – îmi va zidi o casă, iar eu îi voi întări tronul pentru totdeauna. Eu îi voi fi tată și el îmi va fi mie fiu” (2Cr 17,12-13). Aşadar, un fiu îi este promis lui David, un fiu căruia Dumnezeu însuşi îi va fi Tată. Aceasta se întâmplă într-o umilă casă din Galileea, la o tânără numită Maria: îi este anunțată nașterea unui copil la care „Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit” (vv. 32-33).

Tocmai în mijlocul oamenilor vine Mesia, datorită acestei tinere femei din Nazaret. Domnul a umplut-o cu harul său, cu iubirea sa: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (v. 28). Îngerul îi spune: „salve”, „ave” în latină, „shalom” în ebraică, „bucură-te” în română. Dumnezeu însuși intrând în lume strigă: „Bucură-te!” Dumnezeu este în mijlocul tău. „Exultă!” Maria este invitată la bucurie. „Plină de har” – poate ar fi mai bine de tradus – iubită în mod gratuit de Dumnezeu şi pentru totdeauna. Și ea este cuprinsă de înfricoșare. „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus” (vv. 30-31). Această iubire face fecund sânul ei de fecioară! Maria zămisleşte un fiu, un om pe care doar Dumnezeu îl poate dărui lui Israel şi întregii omeniri: „Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt” (vv. 31-32). Este vorba despre Fiul lui Dumnezeu: nu rodul unei dorinţe al unui bărbat şi a unei femei – deşi sfinte –, ci gândit, dorit şi născut din Dumnezeu căci „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri” (v. 35). Astfel Maria va putea da carne şi sânge unui fiu născut nu din voinţă umană, ci din opera lui Dumnezeu. Dacă vestirea îngerului constă într-un discurs lung, răspunsul Mariei este în schimb scurt: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (v. 38). Maria consimte cu simplitate la iubirea lui Dumnezeu şi astfel îi face loc în ea fiului pe care doar Dumnezeu ni-l putea da.

Evanghelia ne arată că Dumnezeu îşi face locuinţă între noi oameni: este Dumnezeu-cu-noi, este Emanuel! Crăciun este Isus care vine la noi. Bate discret la poartă şi aşteptă răspunsul nostru. Este Cristos care locuiește între noi… Este Dumnezeu în mijlocul nostru
 


[bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989]; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.

 

Dumnezeu este cu noi [IV Advent (B) - duminică, 24.12.2017]


Buna-Vestire (1785) -
de Francisco de Goya.
Evanghelia Luca 1,26-38: În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil”. Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Omilie


În această dimineaţă celebrăm a patra duminică din Advent. În toată această perioadă am auzit un cuvânt important: este verbul „a veni”. Timpul Adventului ne aminteşte că Isus a venit atunci la primul Crăciun. Isus este cel care vine tocmai în viaţa noastră de zi cu zi. El însuşi ne-a promis: „Eu sunt cu voi în fiecare zi până la sfârşitul lumii”. Este și cel care va reveni; aşteptăm cu nerăbdare să se întoarcă la sfârşitul timpului.

miercuri, 20 decembrie 2017

Marie, știi tu că copilul tău...


Mary, Did You Know? - Pentatonix

Marie, știi tu?


Marie, știi tu că baby al tău într-o zi va merge pe ape?
Marie, știi tu că baby al tău ne-a salvat fii și fiicele noastre?
Știi tu că baby al tău a venit pentru a face din tine o făptură nouă?
Acest copil pe care tu l-ai născut, repede te-a eliberat?
Marie, știi tu că baby al tău într-o zi va reda din nou vederea unui orb?
Marie, știi tu că baby al tău va calma furtuna cu mâna sa?
Știi tu că baby al tău a mers acolo unde îngerii au pus piciorul?
În timp ce tu îl îmbrățișezi pe baby al tău, tu săruți fața lui Dumnezeu?
Marie, știi tu? Marie, știi tu? Marie, știi tu?...
Orbul va vedea, surdul va asculta și mortul va trăi din nou.
Șchiopul va sălta, mutul va vorbi, lăudându-l pe Miel.
Marie, știi tu că baby al tău este Domn peste toată creația?
Marie, știi tu că baby al tău într-o zi va conduce națiunile?
Știi tu că baby al tău este Mielul desăvârșit în cer?
Că acest copil adormit pe care tu îl ții este marele ‘Eu sunt’?
Marie, știi tu? Marie, știi tu? Marie, știi tu?...
Marie, știi tu?...